Zi de zi suntem asaltați de diverse materiale publicitare atât pe stradă, cât și în mediul online. Ni se prezintă diverse oferte, produse ce au calități deosebite și alte „minunății”.
Însă ne punem, până la urmă, întrebarea: comerciantul ne poate minți prin intermediul publicității?
Ordonanța de urgență nr.140/2021 stabilește la art.6 (coroborat cu art.4) faptul că bunurile comercializate trebuie să respecte cantitatea și să dețină calitățile și alte caracteristici (inclusiv în materie de durabilitate, funcționalitate, compatibilitate și securitate) care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, având în vedere natura bunurilor și ținând seama de orice declarație publică făcută de vânzător (ori în numele acestuia) sau de alte persoane situate în etapele anterioare ale lanțului de tranzacții, inclusiv de producător, mai ales în anunțuri publicitare sau pe etichetă (s.n.).
Totuși, la alin.(2) al aceluiași articol se menționează că vânzătorul nu este ținut de această obligație în urmatoarele situații:
„a) nu cunoștea și nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declarația publică în cauză;
b) până la momentul încheierii contractului, declarația publică a fost rectificată în același mod sau într-un mod similar celui în care a fost făcută;
c) decizia de a achiziționa bunurile nu ar fi putut fi influențată de declarația publică”.
Sigur, toate aceste situații, ce fac irelevantă declarația publică sub aspectul garantării celor promise, trebuie dovedite de către vânzător.
Lasă un răspuns