Dacă am ajuns să mă înțeleg cu partea adversă, litigiul mai poate fi stins?

Una dintre întrebările pe care mulți justițiabili și le pun atunci când sunt părți într-un proces este tocmai aceasta: cum îl pot stinge acum, din moment ce am discutat cu partea adversă și cred că ne putem înțelege?

Sigur, una dintre soluții ar fi renunțarea la judecată, realizată de către reclamant, dar aceasta poate determina apariția a două probleme ce nu sunt de neglijat.

1. Dacă renunțarea la judecată are loc după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte, totuși, de primul termen de judecată, reclamantul ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de procesul respectiv (iar dacă renunțarea la judecată are la primul termen de judecată sau după acest termen, aceasta se poate realiza doar cu acordul pârâtului, însă dacă s-a ajuns la o înțelegere cu acesta, cel mai probabil va fi de acord).
2. Totuși, chiar dacă am presupune că, din moment ce reclamantul și pârâtul se înțeleg, cel din urmă nu va solicita cheltuieli de judecată, mai rămâne o problemă, și anume: reclamantul nu va avea certitudinea că situația care a determinat deschiderea procesului nu se va repeta. Astfel, dacă reclamantul oricum a depus deja eforturi pentru a deschide un proces și se află într-o situație de dorit pentru orice justițiabil, și anume, cea de a ajunge la un acord cu partea adversă, acesta poate face să înceteze o problemă care altminteri ar putea să persiste, dar într-adevăr, cu mici concesii din partea acestuia.

Pe de altă parte, și pârâtul poate stinge un litigiu prin achiesarea la pretențiile reclamantului, conform art. 436-437 din Codul de procedură civilă, dar situația lui nu va fi cu mult diferită de cea în care ar pierde procesul.

Totuși, există posibilitatea ca atât reclamantul, cât și pârâtul să își rezolve problemele și ambii să fie mulțumiți, cel puțin în parte.

Cum? Încheind un contract de tranzacție.

Contractul de tranzacție este definit de art. 2267 alin.(1) Cod civil: „Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă”.

Deși, în cele de mai sus, am pus accentul pe natura tranzacției de a stinge a un litigiu, nu este de neglijat că, după cum se menționează și în definiția legală citată anterior, aceasta poate contribui și la prevenirea unui litigiu.

Tranzacția poate fi încheiată, în scris, oricând în cursul judecății. Părțile se prezintă cu aceasta în fața judecătorului, o semnează în fața acestuia, iar judecătorul va lua act de tranzacție și va pronunța o hotărâre judecătorească, denumită hotărâre de expedient.

Ce este hotărârea de expedient?

Este acea hotărâre pronunțată de judecător în baza contractului de tranzacție încheiat de părțile din proces. În cadrul acestei hotărâri se menționează aspecte procedurale referitoare la stingerea litigiului prin încheierea unei tranzacții și se transcrie în totalitate contractul de tranzacție (fie în considerentele hotărârii, fie, cel mai des, în dispozitivul hotărârii).

Prezentul articol este doar o explicație sumară a conceptului de tranzacție în procesul civil.

Pentru redactarea unei tranzacții este cel mai bine să apelați la un avocat, deoarece va cunoaște toate detaliile pe care ar trebui să le cuprindă un contract de tranzacție.