Scurte considerații privind ordonanța președințială. Când se pronunță o ordonanță președințială?

Procedura ordonanței președințiale este reglementată de către Codul de procedură civilă, care, la art. 997 alin.(1) menționează:„ Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executării”.

Cu alte cuvinte, aceasta reprezintă o hotărâre judecătorească care nu vine să tranșeze conflictul dintre părți în mod definitiv, ci scopul ei este acela ca, până la soluționarea conflictului, să nu se piardă în mod ireversibil anumite drepturi sau să se producă o pagubă.

Totuși, pentru ca o persoană să formuleze o cerere de pronunțare a unei ordonanțe președințiale, ea nu este condiționată de existența unui proces pe fondul cauzei. Mai exact, chiar dacă prin ordonanța președințială se soluționează în mod provizoriu anumite aspecte, nu înseamnă că trebuie să fie demarate procedurile pentru soluționarea lor definitivă. Partea căreia nu îi convine soluția vremelnică nu are decât să solicite, în instanță, judecarea fondului.

În altă ordine de idei, prin analizarea pas cu pas a textului de lege de mai sus, se poate observa faptul că acesta menționează:

• (Când se pronunță o ordonanță președințială?) „Există aparența de drept” – adică, la o analiză preliminară, fără a se judeca fondul, ar părea că ceea ce solicită este legitim;
• (Când se pronunță o ordonanță președințială?) când se ordonă „măsuri provizorii” – deci măsuri care evită pierederea dreptului sau producerea pagubei, dar care pot fi schimbate ulterior prin hotărârea instanței pronunțată pe fondul cauzei (adică în cadrul procesului principal) Atenție! Nu se judecă fondul;
• (Când se pronunță o ordonanță președințială?) „în cazuri grabnice” – astfel, ordonanța președințială se pronunță doar în cazuri ce reclamă o urgență deosebită – dacă nu este îndeplinită condiția urgenței, nu poate fi pronunțată o ordonanță președințială
• Scopurile pentru care se pronunță o ordonanță președințială sunt clare:
  • pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere;
  • pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara;
  • pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executării.

Este posibil ca denumirea ordonanței președințiale să genereze confuzii, iar din acest motiv țin să menționez că ea este tot o hotărâre judecătorească, pronunțată, bineînțeles, de instanța de judecată.

Instanța competentă să soluționeze cererea este instanța competentă să se pronunțe și asupra fondului cauzei, după cum ne spune art. 998 Cod de procedură civilă.

Mai menționez faptul că procedura de judecată în cazul unei cereri de pronunțare a unei ordonanțe președințiale diferă în câteva aspecte față de judecarea unei cereri de chemare în judecată obișnuite, determinate tocmai de situații de urgență.

De asemenea, cererea înaintată inițial pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale poate fi transformată de către reclamant într-o cerere de chemare în judecată – caz în care se va aplica procedura de drept comun.

Nu în ultimul rând, ordonanța președințială poate fi atacată de partea adversă, cu apel, în 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților (după cum menționează art. 1000 din Codul de procedură civilă).